Cel mai nou parc național din România este și unul dintre cele mai sălbatice și frumoase locuri din țara noastră. Munții Buila-Vânturarița nu sunt nici cei mai înalți, nici cei mai întinși, dar te suprind prin peisajele lor spectaculoase. Am ajuns zilele trecute aici și am parcurs un traseu de 20 de kilometri, care ne-a adus în unele dintre cele mai frumoase zone ale masivului. Buila-Vânturarița seamănă pe alocuri cu Ceahlăul, datorită pădurilor dense care înconjoară muntele. Partea estică a masivului imită porțiuni din Piatra-Craiului, iar creasta mai domolă din vest îți dă impresia că ești în anumite locuri din Bucegi.

Vei remarca pe parcursul acestui articol entuziasmul cu care vorbim despre Buila-Vânturarița. El e datorat în întregime bucuriei de a descoperi un masiv în care urmele prezenței umane sunt aproape inexistente și în care echilibrul naturii pare a nu fi perturbat deloc.

Traseul parcurs de noi e unul destul de lung și solicitant, ține cont de acest lucru înainte să porniți la drum. Frumusețea zonelor pe care le traversează compensează însă orice efort și vei vedea asta în imaginile de mai jos.

Să pornim, așadar, într-o nouă călătorie #DeasupraMuntilorRomaniei!

Munții Buila-Vânturarița – Traseu circuit de o zi

Schitul Pahomie – Șaua Ștevioara – Vf. Buila – Curmătura Builei – Schitul Pătrunsa – Schitul Pahomie

Marcaj: Punct albastru până în Șaua Ștevioara; bandă roșie până în Curmătura Builei; cruce albastră până aproape de Schitul Pătrunsa, continuare pe punct galben spre schit; cruce roșie până la Schitul Pahomie / Distanță (dus-întors): 20 km / Timp de mers(dus-întors): 7 ore și 30 de minute / Descarcă de aici harta Parcului Național Buila-Vânturarița

Accesul până la Schitul Pahomie se poate face cu mașina, mergând pe DJ654 din satul Valea Cheii. 10 kilometri din acest drum sunt neasfaltați, însă pot fi parcurși cu orice mașină, cu puțin mai multă atenție pe anumite porțiuni. Verifică prognoza meteo din periaoda în care vrei să mergi, dacă a plouat zdravăn sau a nins înainte, posibil să fie necesară o mașină 4×4 pentru aceleași porțiuni mai dificile. Altfel, în condiții obișnuite, nu ai de ce să îți faci griji. Mașina o poți parca lângă Schitul Pahomie, iar de acolo începi traseul pe jos.

Pentru a intra efectiv pe traseu trebuie să treci de schit și să mai mergi circa 300 de metri. Acesta este punctul de intrare pe traseu. Aici vei găsi și indicatorul pentru traseul pe care îl ai în față. Te anunță că faci 4-5 ore până în Șaua Ștevioara, dar noi am făcut puțin peste 3 ore, cu tot cu câteva mici pauze.

E important de știut că traseul nu este unul ușor, urcă în continuu până în șa și e destul de abrupt pe anumite porțiuni. Marcajul e suficient, ba chiar pe anumite porțiuni e proaspăt făcut. Din cauza vegetației (și a faptului că nu e un traseu foarte străbătut) s-ar putea să nu vezi anumite marcaje, așa că recomandăm o atenție sporită în urmărirea lor. Noi l-am pierdut la un moment dat pe urcare, dar am revenit rapid pe potecă. La fel am pățit și la coborâre, așa cum vei vedea mai târziu.

Cu excepția urcărilor mai abrupte, traseul nu are porțiuni expuse sau periculoase. Situația se poate complica în caz de vreme rea, când anumite porțiuni devin extrem de alunecoase. Atenție în permanență la prognoza meteo, atât din ziua urcării, cât și din zilele precedente!

Traseul spre Șaua Ștevioară te poartă prin toate tipurile de vegetație. Începi printr-o pădure deasă de foioase, treci apoi printr-o pădure de conifere, întâlnești spre final jnepenii, iar apoi ieși în creastă.

Noi am „avut” pădurea doar pentru noi, în sensul că până în șa nu ne-am întâlnit cu niciun alt iubitor de munte, în condițiile în care am urcat într-o zi de weekend. Face parte din farmecul acestui masiv sălbatic și mai puțin popular.

În momentul în care ieși din ultima porțiune de pădure începi să vezi fragmente din creasta munților Buila-Vânturarița. Vârful Vânturarița (1.885m) se va vedea în partea dreaptă. Tot în dreapta se dezvăluie porțiunea și mai sălbatică (și mai puțin străbătută/marcată) munților, cea spre Vf. Vioreanu și Curmătura Oale.

Odată ajuns în Șaua Ștevioara vezi și mai bine masivele care înconjoară munții pe care te afli. Vei recunoaște rapid Masivul Parâng și Munții Făgăraș. Dacă atmosfera e curată vei vedea și Masivul Retezat. O priveliște și mai bună vei avea din vârfurile Buila și Vânturarița, care sunt în partea dreaptă și stângă a Șeii Ștevioara.

De aici ai două opțiuni. Poți continua traseul spre Vf. Buila (1.848m), în partea stângă, iar de acolo să cobori spre Curmătura Buila, sau poți face un mic ocol și să urci încă vreo 40 de minute spre Vf. Vânturarița, de unde vei avea o priveliște și mai bună spre partea estică a masivului. Noi am ales prima variantă, ca să mai câștigăm puțin timp, însă la următoarea vizită cu siguranță nu vom rata urcarea spre cel mai înalt vârf al Munților Buila-Vânturarița.

Din șa și până în Vârful Buila mai faci circa 20 de minute, iar aici îți vei dori să iei o pauză mai lungă ca să te bucuri din plin de peisajul care te înconjoară. Priveliștile sunt absolut minunate!

Acum începe coborârea. Nu vei mai avea de urcat decât pe mici porțiuni. De aici în colo te relaxezi din plin și te bucuri de peisaj. Desigur că nu vei avea o coborâre chiar lejeră, te vor aștepta și anumite porțiuni de grohotiș, așa că atenția trebuie să ți-o păstrezi în continuare.

Din Vf. Buila și până în superba zonă Curmătura Builei faci cam 30 de minute. Aici găsești și un refugiu cu același nume – Refugiul Curmătura Builei – și la cât de frumoasă e vederea de jur-împrejur, îți vei dori să zăbovești preț de câteva minute aici. Partea cea mai frumoasă a acestui loc e că oferă un unghi bun pentru privit și răsăritul, și apusul. Dacă plănuiești să cobori în aceeași zi, ai grijă să nu te prindă apusul sus. Vei coborî mult prin pădure, iar lumina naturală îți va fi mai de ajutor decât cea a frontalei.

Poți coborî spre Schitul Pătrunsa prin două variante: punct galben, dar treci printr-o zonă mai abruptă și mai expusă, sau cruce albastră, coborând în mare parte prin pădure, mai lin. „Dezavantajul”, în cea de a doua variantă, e că mai ai de mers încă 10-15 minute în plus până la Schitul Pătrunsa.

Chiar și așa, noi am ales varianta mai lejeră. Din Curmătura Builei la schit am ajuns în o oră și 10 minute. Atât doar că ne-a fost dificil să găsim marcajul potrivit chiar în primele minute după ce am început coborârea de la curmătură. Fie nu l-am văzut din cauza vegetației, fie pur și simplu ne-a scăpat, cert e că am pierdut vreo 15-20 de minute coborând puțin și căutând marcajul.

În toată această căutare de marcaj, am dat și de o capră neagră care păștea liniștită pe abruptul din stânga noastră. Sigur știa traseul mai bine decât noi.

Revenind, coborârea spre schit începe cu o porțiune de grohotiș, continuă apoi printr-o zonă cu multe rădăcini ale copacilor, iar spre final mergi pe porțiuni cu pământ fărâmicios, unde trebuie să fii atent ca să nu aluneci. Dacă plouă, porțiunile astea pot fi dificile.

Odată ajuns la Schitul Pătrunsa începe „operațiunea” de relaxare a picioarelor și de testare a anduranței. Nu mai urci, dar mai ai de mers câțiva kilometri pe potecă și apoi pe drum forestier. Marcajul pe care îl urmeză e cruce roșie, iar între cele două mănăstiri faci aproximativ o oră. Vei avea timp suficient să te gândești la priveliștile minunate care ți-au fost oferite peste zi și să plănuiești o nouă vizită în Buila-Vânturarița. Noi așa am făcut și știm sigur că în această toamnă vom avea o nouă întâlnire cu masivul care ne-a încântat atât de tare.

Spre final, să recapitulăm traseul și timpii parcurși de noi:

• Schitul Pahomie – Șaua Ștevioara: marcaj punct albastru, 3 ore și 30 de minute
• Șaua Ștevioara – Vf. Buila – Curmătura Builei: marcaj bandă roșie, 1 oră și 15 minute
• Ocol până pe Vf. Vânturarița: 45 de minute urcare, 20 de minute coborâre – opțional, noi nu l-am făcut
• Curmătura Builei – Schitul Pătrunsa: marcaj cruce albastră + o porțiune scurtă punct galben (vei vedea indicatorul pe traseu), 1 oră și 15 minute
• Schitul Păstrunsa – Schitul Pahomie: marcaj cruce roșie, o oră

Comandă un tablou cu peisajele spectaculoase din Buila-Vânturarița

Traseul este generos în ce privește sursele de apă. Atât lângă Curmătura Builei, cât și la Schitul Pătrunsa vei găsi izvoare cu apă pură din inima muntelui. Un alt lucru util de știut, e că tot lângă Curmătura Builei se află și o stână, păzită de un număr mare de câini. Noi ne-am întâlnit cu ei și nu am avut nicio problemă, s-au jucat cu noi, ne-au și însoțit pe o parte din traseu. Nu ai de ce să îți faci griji, dar e bine să știi de ei, ca să nu te ia prin surprindere.

Am fotografiat pe traseul făcut în Buila-Vânturarița și cu OPPO Reno3Pro 5G, care ne este alături ca partener în călătoriile #DeasupraMuntilorRomaniei. În continuare puteți vedea selecția de fotografii realizate cu acest telefon. Camera ultrawide e de mare ajutor pe munte și îți vine în sprijin atunci când vrei să redai cât mai mult din peisajul care ți se desfășoară în fața ochilor.

Iată, spre finalul articolului, filmarea aeriană cu peisajele spectaculoase din Munții Buila-Vânturarița.

Pe data viitoare! Călătorii frumoase și cu responsabilitate vă dorim!