Când ești în căutarea unei idei pentru o ieșire în weekend, ia în calcul Munții Ciucaș. Noi am prins un drag atât de mare de acest munte, încă am ajuns pe traseele lui de două ori la începutul acestui an. Prima zi din 2019 am petrecut-o aici, urcând pe Vârful Ciucaș cu un peisaj absolut feeric în jurul nostru. Ne-am întors de acolo cu niște imagini care v-au plăcut mult și care au atras zeci de mii de vizualizări pe Facebook.

Citește povestea călătoriei din prima zi a lui 2019. A fost și prima nosatră întâlnire cu iarna adevărată pe munte. Una memorabilă, cu siguranță.

Ajungem, așadar, a treia oară în munții care ne-au ajuns atât de aproape de suflet. Suntem ca acasă, așa că și parcurgerea traseelor devine din ce în ce mai ușoară. Dacă la tura din ianuarie, când stratul de zăpadă era proaspăt și destul de instabil, nu am reușit să parcurgem și traseul de coborâre prin Șaua Tigăilor, de această dată condițiile au fost aproape perfecte.

Temperaturile scăzute pentru mai multe zile consecutiv au întârit stratul e zăpadă, astfel că mersul pe traseu devenise ca o urcare pe o potecă bine bătătorită. Pe alocuri, însă, au fost necesari colțarii, căci se formaseră zone cu zăpadă topită și apoi înghețată, unde nu prea puteai urca altfel.

Nu ai mai fost iarna pe munte? Citește aici câteva sfaturi utile, împreună cu recomandări legate de echipamentul pe care trbuie să îl ai cu tine.

Fiecare călătorie pe munte e o lecție pe care o înveți, indiferent cât de experimentat ai fi. Înveți despre tine, înveți despre limitele tale. Înveți despre orice. Când urci pe munte reușești să te deconectezi de tot ce te-ar putea distrage. Rămâi tu cu tine. Ai timp să te cunoști mai bine, să te descoperi și să lucrezi cu barierele pe care tot tu ți le-ai impus.

Hai cu noi #DeasupraMuntilorRomaniei, un proiect inițiat de Dragoș Asaftei și susținut cu drag de AQUA Carpatica.Astăzi mergem spre Vârful Ciucaș și privim frumusețea peisajului de iarnă cu totul și cu totul minunat.

Iarna în Munții Ciucaș: Tură de o zi

Cabana Vârful Ciucaș – Babele la sfat – Vârful Ciucaș – Turnul Goliat – Șaua Tigăilor – Cabana Vârful Ciucaș

E un traseu circuit pe care vara îl poți parcurge fără probleme. Iarna însă, a doua bucată, cea de coborâre de pe vârf spre Șaua Tigăilor poate pune probleme dacă stratul de zăpadă nu e bine prins. Dovadă stă avalanșa pe care am văzut-o și care s-a petrecut cu câteva zile înainte de tura noastră, când temperaturile ridicate scăzuseră aderența zăpezii.

Traseul se poate parcurge într-o zi fără probleme. Noi am pornit în jur de ora 6:30 pe traseu și la ora 13:20 eram înapoi la cabană. Din cele aproape 7 ore petrecute pe traseu se scad cel puțin 2, datorită opririlor dese pentru fotografiat și ridicat drona. Într-un ritm susținut, fără prea multe opriri, și cu condiții meteo bune, traseul poate fi parcurs și în 5 ore.

• Lungime traseu: 6,5 kilometri
• Timpul de parcurgere: în jur de 5 ore iarna, în condiții meteo bune (vara se parcurge în 3 ore și jumătate)
• Diferența de nivel: 660m
• Echipament recomandat: parazăpezi, bețe de trekking, colțari sau lanțuri puse pe bocanci

Citește și: Ep. 2 – Munții Ciucaș (vara): Vremea spectaculoasă care schimbă complet peisajul

Accesul la Cabana Vârful Ciucaș, de unde am pornit pe traseu, a fost facilitat de gazdele cabanei, care pun la dispoziția turiștilor mașini de teren pentru transportul din Cheia. Călătoria durează aproximativ 20 de minute iarna (15 minute vara) și costă 15 lei/persoană. Dacă vrei să pornești devreme pe traseu sau să petreci mai mult timp la înălțime, acest transfer poate fi o idee bună. Scapi de 2-3 ore e urcat prin pădure și câștigi timp pentru restul călătoriei tale.

Noi așa am procedat. La ora 3 și jumătate am plecat din București, la ora 6 eram în Cheia (în zona fabricii de apă, unde începe drumul spre Cabana Vârful Ciucaș), iar la 6:30 ajungeam sus la cabană de unde urma să pornim pe traseu.

Am urcat preț de 20 de minute până la primul punct de belvedere, unde ne-am oprit să fotografiem și filmăm răsăritul, care picta crestele masivului cu o lumină absolut magică. Apropo de lecții, iată ce ne-a învățat muntele despre cât de mult poate schimba lumina, într-un interval scurt de timp, întreg peisajul. Imaginile de mai jos sunt surprinse la interval de 15 minute.

Ne-am continuat apoi urcarea spre vârf, întâlnind și primele porțiuni cu zăpadă înghețată, acolo unde colțarii s-au dovedit a fi extrem de utili. Ne-ar fi fost utile și niște crampoane (lanțuri antiderapante) care se pun pe bocanci, precum acestea. Sunt mai ușor de „instalat” decât colțarii și în această situație ar fi fost la fel de eficiente.

Dacă nu am fi avut colțarii la noi, ne-am fi întors. Riscul de a aluneca la urcare, chit că pantele nu erau în realitate foarte abrupte, nu era unul pe care am fi fost dispuși să ni-l asumăm.

Am învățat că muntele nu e despre riscurile pe care ți le asumi, ci despre modul în care le eviți și încerci să le înlături pe cât de mult poți. Muntele nu pleacă și are răbdare. Tu ai?

Ajungem pe Vârful Ciucaș unde avem norocul de o priveliște de jur-împrejur impecabilă. Am putut vedea de aici Munții Bucegi, Munții Baiului, Munții Piatra-Craiului, Munții Făgăraș, Munții Buzăului. Probabil că ni se arătaseră și alte grupe muntoase, dar încă mai lucrăm la identificarea orizontului.

Masivele care se vedeau de pe Vârful Ciucaș – temperatura foarte scăzută făcuse atmosfera foarte curată, astfel că vizibilitatea era excelentă

Începem coborârea pe curbă de nivel, trecând prin zona în care, dacă zăpadă ar fi fost instabilă, riscul de avalanșă era destul de ridicat. Nu trece jumătate de oră de când am pornit din vârf și vedem urmele unei avalanșe. Am aflat apoi că avusese loc cu câteva zile înaintea turei noastre, când temperaturile ridicate scăzuseră aderența stratului e zăpadă. De departe pare o nimica toată. Însă când ești lângă urmele unei astfel de avalanșe, realizezi rapid cât de mic ești de fapt. Și cât de mare ar fi riscul la care te-ai supune dacă nu ai respecta altertele meteo.

Continuarea traseului a fost floare la ureche, tot datorită zăpezii întărite care nu ne-a mai pus niciun fel de probleme. Într-o oră și jumătate am ajuns de la intersecția traseelor din Șaua Tăgilor la Cabana Vârful Ciucaș, acolo unde am luat un prânz pe cinste. Nimic nu e mai bun decât o masă la finalul unui traseu, oricât de istovitor sau nu ar fi el. Și aici am avut întotdeauna parte de mese copioase și foarte gustoase.

Fotografii aeriene: Munții Ciucaș acoperiți de zăpadă

Iată și imagini făcute pe traseul de urcare, dar și de coborâre de pe Vârful Ciucaș. Priveliștile au fost cu totul deosebite, așa că puține au fost momentele în care nu am avut camera foto la ochi.

Fotografii surprinse pe traseul spre și dinspre Vârful Ciucaș

Câteva ore mai târziu, înainte de apusul soarelui, ajungeam înapoi în București. A fost o tură excelentă! Sperăm că ne vei confirma acest lucru după ce vezi toate imaginile. Și sperăm că te va inspira atunci când vei fi în căutarea unei asftel de ieșiri.

Filmare aeriană 4K: Al doilea episod de iarnă în Munții Ciucaș

Munții Ciucaș reprezintă mixul perfect între traseele prietenoase & priveliștile impresionante, fie că-i iarnă, fie că-i vară. Ia-l în calcul la următoarea ta ieșire pe munte!

Dragi munțomani, pe data viitoare!