Type to search

Încă de când am început planificarea turelor din acest proiect am luat în calcul că la un moment dat, inevitabil, va trebui să urc și pe Munții Piatra-Craiului, cei de care îmi era cel mai teamă. Auzisem și citisem tot felul de povești despre traseele grele, vremea incredibil de instabilă și peripeții care contribuiau și mai mult la această teamă. Mai mult, știam că există porțiuni mai grele cu lanțuri – cu care nu eram chiar obișnuit. Pun la toate astea grija că tot traseul greu îl voi face cu aproape 20 de kilograme în spate (echipament, cele necesare pentru o zi pe munte, apă etc.).

Clar trebuia să îl fac pe timp de vară, ținând cont că încă nu am experiență de mers iarna pe munte. Aveam două variante: fie vara aceasta, fie următoarea. Nerăbdător de fire și încurajat totuși de mulți alți oameni care au ajuns pe creasta muntelui, m-am decis să merg acum. Îmi fac planul, văd care e weekend-ul în care am timp să fac tura și încep să stabilesc toate detaliile.

Știam dintotdeauna cât de importantă e vremea pe munte și, presat de faptul că nu aveam alt weekend în care să pot pleca din oraș, dar și de nerăbdarea de a fotografia creasta Pietre-Craiului din dronă, am ignorat toate avertizările meteo venite pentru perioada aleasă.

Înainte să continui, vreau să-ți spun că articolul e-un rezumat de lecții învățate din greșeli, toate într-o singură tură. Mi-ar fi plăcut să nu le fac, să fiu mai atent, să nu risc. Îți recomand să fii cât se poate de atent în planificarea turelor tale pe munte, ca să poți evita toate neplăcerile prin care am trecut eu pe parcursul acestei ture.

Încă o completare. Urmează să revin în Munții Piatra-Craiului pentru completarea episodului: îmi doresc imagini cu toată creasta, pe o vreme mult mai bună și favorabilă fotografierii & filmării aeriene.

Să începem. Hai să pornim în a treia călătorie din Zbor peste Munții României, proiect oferit de AQUA Carpatica.

Selfie aerian încurajator pe traseul de coborâre

Weekend-ul pe care urma să-l petrec în Piatra-Craiului s-a transformat într-o singură zi din cauza unor schimbări apărute pe ultima sută de metri. Am avut norocul că am pornit în călătorie cu un bun prieten, coleg din liceu, care mai făcuse traseele din Crai și care avea mult mai multă experiență decât mine.

Țin să mulțumesc echipei de la Parcul Național Piatra-Craiului pentru sprijinul în alegerea traseelor! Oamenii fac o treabă minunată în îngrijirea traseelor și a refugiilor, iar asta îți dă siguranță în momentul în care începi o călătorie aici.

Tură de o zi în Munții Piatra-Craiului

Zărnești – Vârful Ascuțit – Cabana Curmătura – Zărnești

Ce facem într-o zi? Dormim cu o seară înainte în Zărnești, dimineața devreme pornim urcarea până la Refugiul și Vârful Ascuțit, iar după-masa ne întoarcem în Fântâna lui Botorog, acolo unde avem mașina lăsată. 

Știam că va fi o tură de forță, foarte solicitantă, aveam însă încredere că o pot duce la bun sfârșit și, cel mai important, speram la imaginile aeriene pe care le visam deja.

Repet, am ajuns în Munții Piatra-Craiului într-o perioadă în care aproape toată țara era sub cod portocaliu de vreme rea. Totuși, aplicațiile meteo arătau vreme bună pentru duminica în care urma să urcăm. „Ce se poate schimba atât de tare?”, mă întreb eu, încurajându-mă de prognozele optimiste. „Hai să o facem!”, îmi zic.

Ceva timp mai târziu, mult înainte de răsărit, după doar 3 ore de somn, pornim la drum. Cer senin, luminat de primele culori date de soarele care încă nu se vedea: „Minunat! Hai că avem noroc!”. Începem urcarea. Pornim prin pădure pe linie galbenă, apoi de la Cabana Curmătura urmăm triunghiul albastru. La un prim luminiș de după cabană ridic drona pentru cadre cu momentul în care răsare soarele. Singurele cadre cu soare. Dar aveam să aflu abia apoi.

Creasta Munților Piatra-Craiului. Click ca să vezi imaginea la dimensiune mare.


Bucuros nevoie mare de ce vedeam pe ecranul telefonului, am continuat drumul cu un boost serios de energie. Urcăm, panta devine din ce în ce mai abruptă, dar nu-mi pune probleme. Vorbesc la persoana întâi, căci Cosmin, amicul cu care am urcat, n-a dat semne de oboseală deloc pe toată durata traseului.

Priveliștea dinspre grohotiș – vedere către Munții Bucegi

Pe la jumătate traseului, când am ajuns în inima zonei de grohotiș, am început să resimt oboseala și să transpir din ce în ce mai tare. Am dat jos din straturile de haine (se anunțaseră 0 grade pe creastă, venisem pregătit) și-am luat o pauză. Capul meu emana aburii de condens ca o locomotivă. De fapt, poți vedea mai bine în clipul de mai jos.

Câteva minute mai târziu suntem din nou pe traseu. Ajungem la prima porțiune cu lanțuri (și singura de pe acest traseu de urcare – YEY!) unde priveliștile devin absolut spectaculoase. Las telefonul și-mi scot aparatul foto. Drona n-o mai ridic acum: „Nu o mai scot din bagaj acum, mai avem doar o oră până pe creastă, păstrez acumulatorii pentru atunci.”. Tot mai târziu aveam să aflu că din 8 acumulatori pe care-i aveam cu mine (aproape 4kg doar ei), doar pe 2 i-am folosit.

Când să pornesc aparatul foto: „Insert SD card!”. Bravo, Dragoș! Cu o zi înainte am folosit alte camere pentru o ședință foto și-am uitat să iau cardurile din ele. Eram acum la 1800m altitudine, după vreo 2 ore de mers, cu un super kit foto: Panasonic G9, Leica 200mm f/2.8 și Leica 12mm f/1.4, dar pe care nu-l puteam folosi deloc. Alte 4k cărate absolut degeaba. Prima greșeală.

Singura porțiune cu lanțuri de pe traseul de urcare

Caut să privesc partea bună, aveam la mine două telefoane cu super camere foto – iPhone X și Huawei P20 Pro, așa că nu-i chiar un capăt de țară. De-ar fi fost asta singura greșeală…

Revenim la drum. După încă o oră de urcat abrut ajungem pe creastă, unde priveliștea arăta cam așa. Nor – care credeam că-i ceață inițial – pe partea estică, soare pe cea vestică. Mă încurajez și-mi spun că va trece „ceața” și profit de atmosfera „misterioasă” să fac primele cadre aeriene de pe creastă. Am terminat rapid, căci ceața a devenit și în mintea mea nor și a acoperit complet toată zona de creastă. Caut în continuare partea bună: putem dormi 1-2 ore refugiu, ne odihnim, și apoi sigur vremea se îmbunătățește, permițându-ne să cutreierăm creasta, așa cum aveam în plan.

Momentul în care am ajuns pe Vârful Ascuțit

Intrăm în Refugiul Ascuțit, care era într-o stare foarte bună, dar gol: „Cine se mai încumetă să urce pe munte când în toată țara-i vreme rea?”. Ne scoatem sacii de dormit, luăm o gustare, apoi tragem pe dreapta. O oră și jumătate mai târziu ies din refugiu. Stratul de nori se întețise și acum nu vedeam la nici câțiva metri în fața mea.

Era ora 10 abia. Aveam toată ziua în față. Am stat și-am așteptat până la ora 16 în refugiu, iar vremea nu s-a schimbat deloc. Am așteptat mult prea mult, dar abia la noapte avea să aflăm de ce a fost și asta o greșeală. Uneori optimismul pe care-l am mă face să exagerez. Așa a fost și acum.

Imaginile de pe traseul de urcare

La câteva minute trecute de 4 după-masa pornim pe alt traseu înapoi spre Zărnești. Speram că pe parcursul porțiunii de creastă parcurse vremea se va schimba. Nu știu cine ar mai fi avut speranțe după o zi în care vremea dădea semnale clar că n-are de gând să se îmbunătățrească. Mergem preț de 45 de minute pe creastă, când începe să picure.

Ocolirea cu ajutorul lanțurilor a stâncii din mijloc

„N-o omorât pe nimeni câțiva stropi de ploaie.” Dar cei câțiva stropi se transformă în ploaie zdravănă, apoi lapoviță, apoi grindină, apoi ploaie torențială. Care nu s-a oprit mai bine de 2 ore. În același timp urma și porțiunea de traseu care mă speria: ocolirea unei bucăți de stâncă umedă, cu lanțuri, deasupra unui hău de zeci sau sute de metri.

Am trecut cu bine și tot mai târziu urma să aflu că se poate și mai rău. Și n-avea legătură cu lanțurile ori hăul.

Între timp conștientizez a doua greșeală, dar mult prea târziu. Nu pornești într-o călătorie pe munte, cu atât mai mult pe unul cu trasee dificile, când vremea nu e complet favorabilă. Nu riști. Nu-ți încerci norocul. Te oprești. Ai răbdare. Aștepți. Dar repet, era prea târziu.

Zâmbetul rezistă. Chiar și pe ploaie torențială.

Coborâm de pe creastă și ajungem pe versantul sudic, într-o zonă cu stâncă și pădure, unde apa începea să ne pună serioase probleme. De sus curgeau șuvoaie din cauza ploii torențiale, iar totul era foarte, foarte alunecos. Problema adevărată avea să fie abia în pădure, când solul devenise practic un mare „mâl”, pe care am căzut de cel puțin 5 ori, indiferent cât de atent încercam să fiu. Oboseala începea să se simtă din ce în ce mai intens.

În același timp, într-o pauză scurtă – și singura, de altfel, până la Cabana Curmătura – mă decid să verific ghiozdanul. El are un grad mare de rezistență la apă, așa că n-am mai luat cu mine husa de ploaie. A treia greșeală. După 3 ore de ploaie torențială, apa a început să intre în anumite porțiuni. Noroc că aveam toată aparatura bine izolată.

MBS + C. Yummy!

După 2 ore pe un traseu care mi se părea din ce în ce mai greu din cauza ploii, ajungem la Cabana Curmătura, unde ne bucurăm pe repede înainte de o porție de MBS + C, adică mămăligă cu brânză, smântână și cârnați. Eram ud până la piele, începea să-mi fie foarte frig, așa că masa caldă a venit la fix.

„Pelerina de ploaie unde ți-e, Dragoș?” Aveam 3 în mașină. Dar cum m-am încrezut foarte tare în prognoza care n-arăta deloc ploaie, nu le-am luat. De parcă ar mai fi contat greutatea lor la cât bagaj am avut. A patra greșeală.

Pădurea „fierbea” în timp ce ploua zdravăn

Continuăm drumul, deja înfrigurați din cauza umezelii. Odată ajunși în pădure, în coborârea spre Fântâna lui Bodorog, s-au dus și ultimele razele de lumină, așa că ne-am folosit din plin de frontale. Aproape 2 ore mai târziu eram la mașină. Era 22:30, 18 ore mai târziu de când ne trezisem și începusem traseul care ar fi trebuit să fie mult mai simplu. 18 ore și peste 22 de kilometri făcuți pe jos.

Imagini de pe traseul de coborâre

Regrete? Niciunul. Toate greșelile sunt acum lecții la care voi fi atent de fiecare dată de acum înainte. Și sunt convins că după ce vei fi citit povestea acestei ture și tu vei fi atent să eviți aceste greșeli, dacă nu cumva erai și până acum.

Fotografiile aeriene surprinse la răsărit și în „pauzele de nori”

Traseu: Zărnești – Vârful Ascuțit – Cabana Curmătura – Zărnești

Am urcat pornind de la Fântâna lui Botorog, acolo unde am și lăsat mașina, urmând traseul cu linie galbenă, preț de aproape două ore. E-un traseu lejer, preponderent prin pădure, care spre final te duce într-un luminiș din care vezi toată creasta Pietrei-Craiului. Ajunși la Cabana Curmătura, am făcut stânga pe traseul cu Triunghi Albastru, care urma în 2 ore și jumătate să ne ducă direct pe Vârful Ascuțit.

Urcare: Fântâna lui Botorog (853m) – Cabana Curmătura (de unde începe traseul cu Triunghi Albastru) – Vârful Ascuțit (2107m)

AQUA Carpatica susține proiectul Zbor peste Munții României

Traseul de la cabană până pe Vârful Ascuțit are o lungime de 2.8 kilometri, o diferență de nivel de 759 de metri și se poate parcurge, fără să aibă poțiuni dificile, în 2 ore și 45 de minute. Are o singură porțiune cu lanțuri, dar nu e deloc complicată. În total, faci cam 5 ore de jos până sus pe creastă. În total, de la Fântâna lui Botorog și până pe vârf mergi aproape 5 ore și străbați 7.5 kilometri din inima muntelui.

La coborâre am ales să urmăm traseul de creastă, marcat cu cerc roșu, iar apoi să coborâm pe linie albstră până la Cabana Curmătura. De la cabană am continuat pe linie galbenă până la Fântâna lui Bodorog.

Coborâre: Vârful Ascuțit (2107m) – Vârful Padina Popii (1985m) – Cabana Curmătura (1439m) – Fântâna lui Botorog (853m)

Traseul are în total o lungime de 8.2 kilometri și poate fi parcurs, în condiții de vreme bună, în aproape 4 ore. Noi, din cauza vremii complet nefavorabile, am făcut 5 ore și jumătate. 

Concluzia acestei ture stă în toate lecțiile învățate. Și pe care nu le voi uita. Până să revin în Piatra-Craiului pentru completarea seriei de imagini, te las cu clipul acestei călătorii.

Cu bine!

Te invit acum să privești clipul celui de-al treilea episod din proiectul Zbor peste Munții României oferit de AQUA Carpatica.

Clip filmat integral cu drona DJI Phantom 4 Pro peste Munții Piatra-Craiului. Setează rezoluția 4K, pune-l în fullscreen și bucură-te de spectacolul pe care-l face natura!

Drona DJI Phantom 4 Pro a făcut pereche bună cu vremea rea.

Tags

2 Comments

  1. Radu July 14, 2018

    Daca vreti sa repetati aventura asta intre 8 si 18 septembrie vor fi in zona vf Grind cei mai curajosi speologi si Romaniei care vor cobori din nou in Avenul de sub Coltii Grindului, incercand din nou a dobori cota -554 m adancime si a redobandi pozitia de cea mai adanca pestera din Romania.

    Reply
    1. Dragoș Asaftei July 14, 2018

      Mulțumim de pont, Radu! 🙂 Sună tare bine!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *