Aflat la o distanță de 20km de Râmnicu Vâlcea, în direcție opusă față de Parcul Național Buila-Vânturarița, Masivul Cozia este un alt loc frumos, potrivit pentru drumeții în orice anotimp. Plănuiam să ajungem aici de mai mult timp, însă am așteptat perioada cea mai „intensă” din toamnă, ca să ne putem bucura din plin de culorile spectaculoase ale pădurilor de foioase din jurul masivului. Așa cum veți vedea mai jos, traseul ales de noi a fost cel care se parcurge integral pe jos. În masiv mai există și variante de acces auto, dar pe care nu le-am încercat. Și după ce am văzut cât de frumos a fost traseul ales, nici că am vrea să-l scurtăm în vreun fel.

Toamna este cu siguranță anotimpul Masivului Cozia, dacă putem spune așa. Iar imaginile surprinse în această tură vor confirma ce am spus. Însă e un munte care poate fi parcurs în siguranță și iarna, așa că vom reveni aici curând. Dar până atunci, să pornim într-o nouă călătorie #DeasupraMuntilorRomaniei, prin niște peisaje minunate de toamnă.

Traseu circuit în Masivul Cozia cu pornire de la Mănăstirea Turnu

M. Turnu – La troiță – M. Stânișoara – Muchia Vlădeasa – Vf. Cozia (Ciuha Mare) – Muchia Turneanu – La Roiță – M. Turnu

Traseul începe de la Mănăstirea Turnu, acolo unde se poate și lăsa mașina. Dacă nu veniți cu mașina, există și trenuri care ajung aici, iar din haltă până la punctul de pornire sunt doar 10 minute de mers pe jos.

Urcarea în Cozia, pe aproape tot parcursul ei, este destul de lină, de aici și lungimea mare a traseului. Spre exemplu, se urcă aproape 13km pentru o diferență de nivel de circa 1.400m, iar asta înseamnă aproximativ 100m diferență de nivel pentru fiecare kilometru. Desigur, e o medie, dar cam tot traseul are urcări line, cu excepția ultimelor segmente, unde sunt niște porțiuni puțin tehnice (există și o zonă cu lanțuri) și mai abrupte. Dar nimic care să pună probleme.

Revenind, tot traseul e o ocazie bună de relaxare în niște peisaje minunate. Toamna toată pădurea e frumos colorată. Mijlocul lui octombrie pare cea mai bună perioadă de ajuns aici, dar nici mai devreme ori mai târziu peisajul nu e mai prejos.

Primul loc în care vei ieși din pădure și vei avea o priveliște spre creasta maisvului va fi cam la o oră de la pornirea pe traseu, cu jumătate de oră înainte să ajungi la Mănăstirea Stânișoara. Vei găsi aici o stâncă lipită de traseu, pe care se poate urca în siguranță și de unde Cozia îți va zâmbi. Și tu îi vei zâmbi înapoi, când vei vedea ce frumusețe se arată în fața ta. Din acest punct traseul coboară puțin, apoi urcă iar pe lângă un pârâu. Înainte să ajungi la mănăstire vei găsi și un izvor, de unde îți poți lua apă. E singurul izvor de aici în sus.

Tot din zona mănăstirii vei mai vedea încă o dată creasta masivului, iar apoi, pe măsură ce urci, la alte 30 de minute îți va ieși în cale o altă stâncă de unde sigur vei mai face niște fotografii frumoase. Din acest punt și până pe creastă urcarea devine puțin mai susținută, iar în ultima parte este și porțiunea cu lanțuri menționată mai sus. În prima parte lanțurile sunt utile pentru o trecere peste o zonă mai expusă, iar în a doua parte le vei folosi pentru sprijin în urcarea abruptă. Nu trebuie să îți faci griji, porțiunile de care vorbesc sunt scurte și le vei putea parcurge fără probleme.

De aici nu mai e mult și ajungi pe creasta masivului, la Cabana Cozia, de unde vă și puteți aproviziona cu apă sau gustări. Dacă plănuiți să mâncați aici (și la orice cabană în general), e bine să dați un telefon înainte și să aflați dacă în perioada în care mergeți e deschisă cabana/se servește mâncare.

După un scurt popas făcut în zona cabanei pentru noi fotografii, am făcut și ocolul scurt care duce chiar pe Vf. Ciuha Mare, cel mai înalt vârf din masiv. Are o altitudine de 1.667m (sau 1.668 după unele surse) și oferă o priveliște frumoasă asupra masivelor din jur, dar și până spre Munții Făgăraș, a căror creastă, într-o zi senină, se vede senzațional.

Ca să știi cum îți dozezi timpul (mai ales că toamna ziua e deja mai scurtă), de pe vârf și până înapoi la Mănăstirea Turnu ai de coborât circa 3 ore. Ținând cont că potecile sunt acoperite cu frunze în perioada aceasta, ne-am luat o marjă mai mare de timp și am început coborârea, în așa fel încât să nu ne grăbim și să riscăm să ne „sucim” glezna în vreo piatră ascunsă sub covorul tomnatic.

Pe tot traseul de coborâre vei mai găsi 2-3 puncte cu priveliște spre creasta masivului, dar și spre Valea Oltului, care pare atât de liniștită de la înălțime. Ecoul camioanelor îți mai amintește din când în când că te afli aproape de unul dintre cele mai circulate drumuri din România. În rest liniștea e la ea acasă. Ca în orice alt loc din frumoșii munți ai țării noastre.

Noi am început urcarea pe traseu la 8:30 dimineața, iar la ora 16:40 eram deja jos. Timpul efectiv de mers (într-un ritm constant, suținut) a fost de 6 ore și 35 de minute, iar în rest au fost pauzele de fotografiat. Mers în tihnă, se mai pot aduna încă 1-2 ore pentru acest traseu, mai ales că peisajul e de o frumusețe inedită. Atenție mereu însă la ora de apus a soarelui. Nu recomandăm mersul pe munte noaptea sau pe lumină slabă celor fără experiență.

Acum că ne-am familiarizat cu traseul și masivul, așteptăm o primele ninsori să surprindem peisajele și în haine de iarnă. Că de „ținuta” de toamnă ne-am îndrăgostit iremediabil.

Informații tehnice despre traseu

Marcaj: Bandă Roșie și Cruce Roșie până La Troiță, Bandă Albastră și triunghi albastru până pe vârf, Bandă roșie la coborâre / Distanță (dus-întors până la Vârful Toaca): 24 km / Timp de mers (dus-întors): aprox. 7 ore / Diferență de nivel cumulată: 1.476m/ Grad de dificultate: ușor ca grad de înclinație, mediu ca efort ținând cont că e un traseu destul de lung / Punctul de pornire pe traseul (există parcare pentru mașini)

Secvențe filmate pe traseul parcurs

Prognoza meteo pentru următoarele zile

Zbor peste Munții României (#DeasupraMuntilorRomaniei) este un proiect realizat de Dragoș Asaftei și oferit de AQUA Carpatica. Partener de mobilitate: BavariaOnline