Circuitul Scărița-Belioara e varianta prin care poți explora foarte bine, pe durata unei singure zile, câte puțin din tot ce au frumos de oferit Munții Apuseni. Ai parte de urcare prin pădurile dese și spectaculoase (mai ales toamna), ajungi în creastă și întâlnești zone de abrupt în niște peisaje magice, și – poate cea mai importantă caracteristică a Apusenilor – ai șansa să vezi grote precum Coșul Boului, de care te și poți apropia. Noi am ales să parcurgem acest circuit pentru un prim „contact” cu toamna în această frumoasă zonă a țării și ne-am întors cu niște imagini pe care le-am privi la nesfârșit.

Apoi, în ziua următoare, am vizitat satul Dumești, unde simți că începi o călătorie în timp. Casele cu acoperișuri de paie, unele încă „în picioare”, altele aproape dărâmate în totalitate, vitele care pasc liniștite pe dealuri, liniștea, toate îți creează cadrul perfect din care îți va fi greu să ieși. Am fi stat aici o veșnicie. Puteți vedea aici peisajele filmate de noi în Dumești. Merită să vă rezervați măcar câteva ore pentru a vă încărca bateriile. Și sufletul.

Traseu de o zi în Munții Apuseni

Circuitul Scărița-Belioara

Scărița-Belioara este o zonă catalogată drept rezervație geo-botanică, datorită modului în care s-au conservat aici specii rare de plante, dar și reliefului calcaros, care poate fi observat în zona de platou Șesul Craiului. A dobândit acest stat la începutul secolului trecut, inițiativa aparținându-i botanisului Alexandru Borza, întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca. Din păcate, în urmă cu doi ani (2020), suprafețe mari de pădure din zona rezervației au fost distruse de un incendiu puternic, iar acest lucru se poate observa atât la începutul traseului, cât și spre finalul lui. Un incendiu similar ca amploare a avut loc și în 2012, într-o altă parte a masivului.

Să vezi distrusă o porțiune atât de mare de pădure, într-o zonă atât de frumoasă, te pune pe gânduri și-ți reamintește – în cazul în care mai era nevoie – cât de important e respectul pe care fiecare dintre noi îl arătăm naturii.

Poșaga de Sus este satul din care începe traseul, de la finalul acestuia mai precis, unde se poate lăsa și mașina. Așa cum ziceam, traseul este adecvat parcurgerii într-o singură zi, întreg circuitul durând 5-6 ore, cu tot cu pauze. Noi am ajuns în Șesul Craiului (zona cu cea mai mare altitudine de pe traseu) în aproape 2 ore și jumătate, pornind din Poșaga de Sus prin partea stângă a masivului. Citisem că aceasta ar fi varianta cea mai ușoară de parcurgere a circuitului și până la final s-a dovedit a fi adevărat. În prima parte a traseului există o porțiune de câteva sute de metri cu o urcare mai abruptă, unde te vei folosi puțin și de mâini pentru un sprijin mai bun. Bucata asta e mai „comod” de făcut la urcare decât la coborâre, de unde și alegerea parcurgerii traseului în acest sens.

Cu siguranță vorbim de un traseu care merită parcurs toamna. Urcarea prin pădurea viu colorată, priveliștile către întinderile de copaci ale Apusenilor, crestele îmbogățite sporadic cu nuanțe de galben, portocaliu sau chiar roșu, toate creează niște peisaje absolut minunate. Înainte să continuăm cu traseul, te invităm să vezi filmarea aeriană cu priveliștile pe care le vei întâlni. Niciun cuvânt n-ar putea descrie mai bine peisajele.

Revenim pe traseu și prima priveliște de aproape 360 de grade o avem când ieșim din pădure, unde pe o distanță de aproape 300 de metri avem un prim contact cu relieful Apusenilor. E-un prilej bun pentru o pauză și o sesiune de fotografiat. Mai departe intrăm din nou în pădure, dar de această dată pentru câteva urcușuri mai puțin solicitante decât cele din prima parte a traseului (nici ele grele ori periculoase, dar suținute cât să ridice pulsul pentru prima oră de urcat). Câteva sute de metri mergem pe un drum forestier, apoi ieșim într-o culme apropiată de creastă. De aici mai avem cel mult 30 de minute și suntem în Șesul Craiului, zona calcaroasă de la altitudinea cea mai mare din acest circuit, aproximativ 1.350m.

Ce vei vedea din Șesul Craiului te va face să-ți dorești să zăbovești aici mai mult de câteva minute. Noi am profitate de vremea bună și am stat aproape o oră și jumătate, timp în care am avut parte de o gustare copioasă, dar și de timp suficient pentru filmat și fotografiat.

Continuarea traseului vine cu o porțiune mai… atractivă, ca să o denumim așa, trecând prin câteva zone mai expuse, însă deloc periculoase, care îți vor dezvălui și mai frumos abrupturile Apusenilor, alături de petice de pădure care par să crească din nimic, în niște locuri în care nu ți-ai închipui așa ceva. Totul contribuie și mai mult la prezentarea pe care ți-o fac Apusenii, în așa fel încât să te facă să revii atunci când mai ai ocazia.

Porțiunea aceasta e întinsă pe câteva sute de metri, iar în circa 30 de minute treci de ea și ajungi în locul din care începe coborârea. Aici se află a doua porțiune de pădure arsă, probabil fiind vorba de incendiul de acum 10 ani, pentru că vegetația a început deja să recucerească trunchiurile mistuite de foc.

Coborârea te aduce față în față cu alte peisaje frumoase ale acestui masiv. Vei reveni în pădurea deasă, iar apoi ți se va arăta una dintre cele mai frumoase părți ale acestui traseu: Grota Coșul Boului. Am văzut turiști care se și apropiau de ea, însă noi am decis să o admirăm de la distanță. Și prin ochiul dronei.

Vorbim de o grotă cu un portal de intrare care are înălțimea de aproape 60 de metri. În tavanul ei se află o altă gaură, așa cum ați văzut și în clipul de mai sus, al cărei diametru este de circa 30 de metri. Este printre cele mai spectaculoase și accesibile grote din munții țării noastre.

De aici și până în Poșaga de Sus mai este puțin, o bucată continuă de coborâre care te trece și prin zone cu case și șure tradiționale, aducându-te în călătoria în timp de care vorbeam la începutul articolului.

Încheiem circuitul după aproape 6 ore, în care timpul efectiv de mers a fost de 4 ore și jumătate. A fost cu siguranță unul dintre cele mai frumoase trasee de toamnă parcurse de noi, încadrându-se în al nostru top 3 alături de cel din Cozia și cel din Buila-Vânturarița. Iată și câteva secvențe filmate pe traseu.

Informații tehnice despre traseu

Marcaj: PR – Punct Roșu / Distanță (dus-întors): 8 km / Timp de mers (dus-întors): aprox. 4 ore și jumătate / Diferență de nivel la urcare: 790m / Grad de dificultate: ușor-mediu / Punctul de pornire pe traseu

Prognoza meteo pentru următoarele zile (via meteoblue)