Data parcurgerii traseului: 14 Ianuarie 2023

Abia așteptam să pornim în prima călătorie din noul an. După ce am urmărit o săptămână întreagă cu sufletul la gură prognoza și evoluția ninsorilor, am decis că-i un moment bun pentru o tură de iarnă în Munții Făgăraș. Urcările pe zăpadă spre zona de creastă a Făgărașilor pot fi dificile sau chiar periculoase iarna, mai ales pentru cei neantrenați în tehnici de alpinism (e și cazul nostru), astfel că nu sunt foarte mari ferestrele în care să poți urca mai facil – și în condiții de siguranță – la altitudini mai mari.

În general începutul iernii favorizează astfel de ture, iar lipsa zăpezii (până la începutul lui ianuarie) din acest an a fost un alt factor care a contat. În săptămâna dinaintea turei se depusese treptat un strat de 30-50cm de zăpadă cam peste tot în Munții Făgăraș. În ziua dinaintea turei am dat un telefon la Salvamont pentru a afla mai multe informații despre starea zăpezii și traseul pe care îl vizam, iar după ce am primit confirmarea că poate fi parcurs în siguranță, ne-am făcut bagajele.

Am început traseul mai târziu decât o facem de obicei (cel mai des pornim la răsărit sau înainte de răsărit) pentru a surprinde apusul de pe Vârful Podeanu (2.262m). Calculasem că dacă pornim pe la 11 pe traseu, avem timp suficient să urcăm fără să ne grăbim și să ajungem pe vârf cu o oră înainte de apus, tocmai ca să nu stăm foarte mult pe loc și să ni se facă frig (temperaturile scăzând, evident, spre seară). Totul a mers conform planului, cu excepția unor porțiuni de zăpadă mult mai afânată, care ne-au mai încetinit, astfel că am ajuns să fotografiem apusul la aproape 200m diferență de nivel sub vârf.

Într-un final s-a dovedit a fi mai bine decât speram, pentru că spectacolul mării de nori s-a văzut senzațional de aici, așa cum veți putea privi și în acest clip, care combină câteva secvențe time-lapse tare dragi nouă.

Traseul ales pornește din zona Piscul Negru, de pe Trasfăgărășan, partea de sud a drumului. Dacă veniți din zona Transilvaniei, va trebui să ocoliți tot masivul, fie pe Rucăr-Bran – Curtea de Argeș, fie pe Valea Oltului – Curtea de Argeș, în funcție de locul din care porniți. Iarna Transfăgărășanul este închis între Cascada Bâlea (nord) și Cabana Capra (sud).

Prima parte a traseului este comună cu cel care duce spre Vârful Lespezi (2.517m). Marcajul urmat este Cruce Roșie și până la stână este comun cu Punct Roșu și Triunghi Roșu. Urcarea până la stână durează cel mult o oră, se face prin pădure și deși e destul de… hotărâtă pe alocuri, nu are deloc zone expuse ori periculoase. Chiar și urcarea până la stână poate fi o idee frumoasă de drumeție scurtă pe timp de iarnă, pentru evitarea oricărui risc.

De la stână urmăm poteca din stânga, semnalizată cu marcaj Cruce Roșie. Traseul spre Șaua/Vârful Podeanu nu este unul dedicat parcurgerii pe timp de iarnă, astfel că nu are stâlpi de marcaj. Marcajul este doar pe pietre și din cauza zăpezii va fi puțin vizibil. Poteca te duce până la trecerea unui râu pe un pod pitoresc de lemn, iar de aici va trebui să urmezi un traseu matematic, pe care să ți-l compui tu, studiind dinainte harta traseului inițial. Aici intervine experiența mersului iarna pe munte.

Dacă ajungi aici după o perioadă fără ninsori, există șansa să găsești poteca făcută, dacă nu, va trebui să o faci tu. În situația aceasta am fost noi, așa că am continuat drumul șerpuind pe muchia Podeanu, urcând prin zonele care erau mai puțin abrupte ori cu acumulări mai mici de zăpadă. De la începutul urcării și până în punctul în care ne-am oprit am întâlnit zăpadă de diferite adâncim și.. texturi. Au fost zone în care am mers pe ea fără să ne afundăm (cadou pentru picioare) și zone în care ne afundam până mai sus de genunchi (bun prilej de antrenament).

Urcarea intersectează și două drumuri forestiere, care se vor vedea mai mult pe hărțile de pe telefon decât în realitate, din cauza stratului de zăpadă. Totuși, sunt repere bune pentru retragere în caz de pericol. Ambele drumuri duc spre Șaua Podeanu și de aici spre Vârful Florea, în apropierea căruia se poate reintra în pădure.

Pe măsură ce se lăsa soarele ne-am făcut „baza” într-o zonă cu pantă mai lină, loc din care am fotografiat și filmat apusul care nu a colorat crestele așa cum speram, însă a stârnit marea de nori care a făcut spectacolul din clipul de mai sus.

Panorama crestelor Munților Făgăraș. Primul vârf din stânga este Podeanu, iar ultimul din dreapta Mușețica.

Norii care învăluie valea Transfăgărășanului, în depărtare se vede o fâșie mică a Lacului Vidraru

Ne apropiem de finalul relatării din această tură. Am coborât de pe Muchia Podeanu după apusul soarelui, astfel că am mers la lumina frontalei preț de câteva ore. Aproape 3 ore am făcut la coborâre, într-un ritm destul de rapid.

Urmează să revenim în același loc la început de vară, pentru a suprinde de la înălțime contrastul dintre peticele albe de zăpadă și verdele crud al noului anotimp.

Pe data viitoare, dragi prieteni!