În fiecare an în lunile iunie-iulie, întinderi mari de pajiști alpine din munții noștri sunt acoperite cu rhododendron, denumit popular și bujor de munte sau smârdar. Florile de un roz aprins colorează întreg peisajul creând niște contraste aproape ireale cu verdele ierbii, albastrul cerului ori albul stâncilor.

Primii bujori de munte i-am fotografiat acum 3 ani, chiar în a doua tură din proiectul nostru, în Masivul Ciucaș. Aici există chiar și o subdiviziune care și-a primit numele datorită bujorilor. Muntele Roșu face parte din Masivul Ciucaș și are această denumire tocmai pentru că bujorii de munte acoperă la început de vară o mare parte din platoul alpin.

Vedeți fotografiile & filmările realizate cu bujorii de munte din Masivul Ciucaș

Din cauza primăverii reci și începutului de vară foarte ploios, bujorii de munte au început să înflorească în acest an la finalul lunii iunie, cu 2-3 săptămâni mai târziu decât de obicei. Iar dacă vreți să vă bucurați de priveliștile minunate cu întinderi de rhododendron, e bine de știut că încă îi mai puteți găsi în munții noștri. Poate chiar până după jumătate lunii iulie.

Noi i-am reîntâlnit în urmă cu câteva zile (3 iulie 2021) în Munții Bucegi. De fapt, în acest an Bucegii sunt plini de rhododendron. Am văzut pe grupurile iubitorilor de munte fotografii cu întinderi roz imense pe multe dintre traseele de creastă ale Bucegilor. Mulți bujori sunt și în zona Piatra Arsă, unde se poate ajunge foarte ușor, atât cu telecabina, cât și pe jos sau cu mașina. „Explozia” de flori frumoase într-un loc accesibil a atras și comportamentul lipsit de respect față de natură: și în acest an am aflat despre oameni care au rupt bujorii încercând să îi planteze acasă ori care s-au fotografiat neglijent printre ei, încheind prin a călca pajiști întregi de flori.

Reamintim că rhododendronul (bujorul de munte) este o specie protejată de lege! Este o plantă care crește foarte greu și doar în condiții speciale, așa cum sunt cele de la altitudini mari. Puteți aduna amintiri frumoase cu ele fotografiindu-le, filmându-le, dar nu distrugându-le.

Pentru această tură ne-am propus să revenim în Șaua Strungă, iar de acolo să facem stânga și să mergem spre Vârful Tătaru sau sub el, mai exact, acolo unde am găsit întinderi mari și frumoase de bujori de munte. Traseul străbătut anul trecut a fost Cabana Padina – Șaua Strungă – Vf. Bătrâna, detalii despre el puteți citi aici. Și pe acel traseu sunt în acest an mulți bujori, așa că poate fi o și el idee bună.

Drumeția de pe 3 iulie am pornit-o din același loc, de la Cabana Padina, unde se poate ajunge ușor cu mașina urcând din Sinaia pe Transbucegi și coborând apoi spre Platoul Padina/Peștera. Lângă Cabana Padina se află și Centrul Național de Pregătire Salvamont, acolo unde am început în urmă cu câteva luni un material despre oamenii care ne salvează pe munte – vezi aici primul episod.

De aici se urcă preț de o oră până în Șaua Strungă. Urcarea are mici porțiuni mai înclinate, însă vine și cu zone de relaxare, astfel că efortul nu e unul deloc mare, traseul putând fi parcurs integral și cu cei mici. Noi chiar ne-am întâlnit cu câteva familii ale căror prichindei păreau neobosiți.

Pe măsură ce ne apropiem de Șaua Strungă încep să se vadă câteva repere ale Bucegilor: zona Sfinx-Babele, Valea Ialomiței, Mecetul Turcesc și Releul Coștila. Ajunși la Șaua Strungă, acolo unde se află și un refugiu bine întreținut și util în caz de pericol sau vreme rea, facem stânga și continuăm traseul pe același marcaj – bandă roșie – spre Vârful Tătaru. După o urcare de 10 minute îl vom și vedea, iar după alte 10-15 minute observăm la baza lui întinderile de rhododendron, către care vom ajunge făcând dreapta la bifurcația cu marcajul punct galben. Dacă am continua pe marcajul bandă roșie am ajunge în Șaua Bucșa, acolo unde sunt alte zone pline de bujori.

Odată ajunși în zona cu frumoasa întindere de bujori de munte, doar terminarea bateriilor de la aparatul foto/telefon vă va face să plecați de aici. Noi am zăbovit preț de două ore, timp în care am fotografiat și filmat aproape în continuu. Însă bateriile camerelor au fost singurele care s-au descărcat. Ale noastre s-au încărcat în totalitate de la spectacolul pe care natura îl făcea în fața noastră.

Peisajele care ni s-au arătat nu au nevoie de prea multe cuvinte ca să fie descrise. E suficient să priviți imaginile de mai jos, iar apoi să vă decideți când doriți să mergeți acolo.

Informații tehnice despre traseu

Marcaj: Bandă roșie și punct galben / Distanță (dus-întors): 11 km / Timp de mers(dus-întors): 3 ore / Grad de dificultate: ușor

Zbor peste Munții României este un proiect inițiat de Dragoș Asaftei și susținut de AQUA Carpatica. Partener de mobilitate: BavariaOnline.