Munții Bucegi sunt una dintre cele mai populare destinații de acest fel, atât pentru iubitorii mersului pe munte, cât și pentru turiștii care vor să vadă care-i treaba Sfinxul, Babele ori Crucea Caraiman. În același timp, e și muntele care oferă un acces extrem de facil pe platoul său. Poți ajunge aici cu telecabina, care te lasă chiar în zona Babelor și a Sfinxului. Poți ajunge și cu mașina, parcurgând Transbucegiul, drumul inaugurat acum câțiva ani, care este într-o starte foarte bună și care te aduce până la Piatra Arsă. Evident, poți ajunge și pe jos, pe numeroasele trasee aflate de jur-împrejurul masivului.

Deși e un munte primitor, cu multe trasee ușor de parcurs, deseori este și „gazda” unor tragedii. Ceața pune de foarte multe ori probleme, la fel și zăpada care se poate transforma rapid în avalanșe pe văile abrupte. Accesul facil cu mașina ori telecabina reprezintă și el un pericol, oricât de ciudat ar suna, din cauza faptului că aduce aici oameni neechipați corespunzător, care nu-și închipuie ce fel de probleme pot apărea chiar și în parcurgerea unui traseu de o oră, cât are cel de la Piatra Arsă la Sfinx, ori de la Babele la Crucea Caraiman.

Am spus-o de fiecare dată și o voi mai spune ori de câte ori am ocazia.

Tratează muntele cu respect și vei primi același lucru înapoi. Echipează-te corespunzător și documentează-te bine cu privire la traseu și la condițiile meteo. Nu uita că vremea se poate schimba în orice clipă. Fii pregătit pentru orice situație și nu îți pune viața în pericol. Nu lăsa gunoaie în urma ta. Muntele trebuie să rămână ca neatins după fiecare călătorie aici. Dacă poți, stânge într-o pungă gunoaiele pe care le întâlnești pe traseu și aruncă-le într-un loc special amenajat.

Nu de puține ori vremea m-a luat în surprindere pe munte. Așa s-a întâmplat în călătoria din Munții Piatra-Craiului, și așa s-a întâmplat și un Bucegi – de această dată într-un sens bun – după cum vei afla pe parcursul acestui articol.

Dar înainte să începem, dacă nu ai făcut-o deja, te invit să citești poveștile călătoriilor precedente #DeasupraMuntilorRomaniei și vezi imaginile spectaculoase surprinse din aer:

• Ep.1 / Munții Almăjului: Dunărea între Cazanele Mici și Cazanele Mari
• Ep.2 / Munții Ciucaș: Vremea spectaculoasă care schimbă întreg peisajul
• Ep. 3 / Munții Piatra-Craiului: ÎnvățăTURA de pe cel mai greu munte
• Ep. 4 / Munții Ceahlău: Traseul spre unul dintre cei mai verzi munți ai țării

Cel de-al 5-lea episod al acestui proiect m-a adus în Munții Bucegi, unde mai fusesem deja de câte ori și unde îmi doream să revin. Nu îndrăzneam să spera la o vreme așa spectaculoasă, dar știam că oricum ar fi aveam să prind niște peisaje spectaculoase. După o încercare eșuată din cauza vremii, weekend-ul următor astrele s-au aliniat, așa că imediat după răsărit eram deja sus pe platoul Bucegilor și porneam pe traseul spre Vârful Omu, acolo unde nu mai ajunsesem până acum.

Să începem. Hai să pornim în a cincea călătorie din Zbor peste Munții României, proiect realizat de Dragoș Asaftei și oferit de AQUA Carpatica.

Tură de o zi pe Vârful Omu (2.507m) în Munții Bucegi

Transbucegi – Piatra Arsă – Sfinxul & Babele – Mecetul Turcesc – Curmătura Valea Cerbului – Vârful Omu

Traseul spre al 11-lea cel mai înalt vârf din țara noastră și unul din cele 13 vârfuri cu o înălțime de peste 2.500 de metri poate fi ușor de parcurs și te aduce față în față cu niște peisaje absolut minunate. Varianta aleasă de noi a fost parcurgerea Transbucegiului cu mașina până la Piatra Arsă și de acolo intrarea în traseu pe direcția menționată mai sus.

E un traseu pe care îl poți parcurge fără probleme într-o zi, cuprinde două cabane pe parcursul lui – Babele și Omu, și poate fi parcurs de orice persoană echipată corespunzător mersului pe munte. Nu include porțiuni dificile sau foarte tehnice, are pante destul de line, iar zonele expuse sunt aproape inexistente. Totuși, trebuie să ții cont de inamicul constant al Bucegilor și anume ceața. Dacă nu știi traseul foarte bine, ceața îți poate pune probleme. Desigur, în ajutorul tău pot veni hărțile și aplicațiile precum Munții Noștri, dar chiar și așa ai nevoie de o foarte mare atenție. Dacă nu știi în ce direcție să continui, cel mai bine e să stai pe loc până dispare ceața, altfel vei risipi energie căutând marcajul și șansele să te rătăcești vor crește.

Dimineața, în momentul în care am pornit pe traseu, deși erau nori, vizibilitatea era foate bună. Pe parcurs ceața și-a făcut apariția, iar la un moment dat vizibilitatea era de doar câțiva metri. Până la Vf. Omu n-am văzut absolut nimic din frumusețea peisajului. Am zăbovit două ore la destinație și chiar când să ne dăm bătuți și să ne întoarcem, cerul s-a deschis și ne-a oferit niște momente unice, pe care le vei vedea atât în fotografii, cât și în filmul acestei călătorii.

Dar înainte de asta, iată câteva informații utile despre traseu:

• Marcaj: Bandă galbenă ;
• Distanță: 9 kilometri; Diferență de nivel: 550m;
• Grad de dificultate: Ușor/Mediu;
• Traseul poate fi parcurs și iarna, atât timp cât condițiile meteo permit acest lucru – atenție că există bifurcații pe traseu care deviază ruta pe durata iernii, fii atent la toate marcajele și panourile informative;
• Timpul nostru pentru urcare: 4 ore; pentru coborâre: 3 ore;

Așa cum spunea, noi ne-am început traseul parcurgând minunatul Transbucegi din Sinaia și până în zona Hotelului Piatra-Arsă, capătul drumului, acolo unde îți și poți parca mașina. Am intrat în traseu din apropierea locului în care se termină asfaltul și nu de la hotel. E o variantă mai scurtă, practicată de cei mai mulți intre oameni. Până la Babele și Sfinx drumul e ca unul forestier, pe care îl poți parcurge fără să depui mult efort, deși are câteva urcări mai lungi care te vor face să gâfâi puțin.

Bucata asta de traseu am parcurs-o în aproape 50 de minute, iar când am ajuns la Babele am profitat de căldura cabanei pentru un ceai și o primă gustare. Mai fusesem aici deci n-am zăbovit foarte mult, iar câteva minute mai târziu ne-am continuat urcarea spre Vârful Omu, de această dată urmând marcajul Bandă galbenă, care e foarte vizibil pe tot parcursul traseului.

La câteva minute după Babele, traseul are o bifurcație spre Crucea Caraiman. După aceasta, are „linie directă” spre Vârful Omu.

Prima jumătate a traseului e ca o plimbare pe culmea unui deal, cu pante line și zone care nu-ți fură prea mult din energie. Ușurel te apropii de Mecetul Turcesc, o formațiune calcaroasă care stă mândră și privește spre Valea Obârșiei, pe unde se află și un traseu care duce spre Hotelul Peștera. Poți ajunge la el prin două variante – vei vedea o bifurcație bine marcată – una de iarnă și alta de vară.

Odată ajuns aici poți să-ți „ascuți” privirea căci cresc șansele să vezi capre negre. Noi aici am văzut câteva exemplare extrem de frumoase, dar abia când am coborât. Probabil erau aici și la urcare, însă ceața nu ne-a permis să le ochim. Nici noi pe ele, nici ele pe noi. Sau cel puțin așa credem. Ne oprisem ca să facem câteva fotogafii când dintr-o dată, la câțiva metri de noi, vedem doi ochi mari care ne privesc. A fost ceva extraordinar. Din graba de a fotografia capra neagră care se afla la doar câțiva pași de noi, sunetul aparatului a speriat-o și a alungat-o la o distanță mai mare. Chiar și așa, am reușit să o fotografiez printre stâncile din Pintenul Obârșiei.

După această zonă începe o urcare puțin mai abruptă, undei vei simți nevoia să iei câteva pauze. Ea te duce pe Curmătura Văii Cerbului, de unde se vor ivi niște priveliști absolut minunate, cu abrupuri stâncoase. De aici nu mai ai mult și ajungi pe Vârful Omu, al 11-lea vârf ca înălțime din munții țării noastre.

Sperăm să ajungi cu moralul mai ridicat decât noi. Ceața nu ne arătasem nimic din ce am descris mai sus și deși zăboveam deja de două ore la Cabana Omu, nici nu dădea vreun semn că se va duce. Partea bună e că aici am mâncat două ciorbe absolut delicioase, și niște cârnăciori cu cartofi mai gustoși decât orice altă masă. Nu degeaba se spune că pe munte mănânci cel mai bine. Fiecare masă ți se pare delicioasă.

Dacă vremea ar fi fost bună, planul nostru era să continuăm spre Vârful Bucșoiu, un traseu de aproape o oră de la Vârful Omu, dar n-a fost să fie.

Nu făcusem decât câteva fotografii, iar drona nici nu o înălțasem. Cu atât mai mult cu câte aveau să fie primele zboruri cu noua dronă, DJI Mavic 2 Pro, pe care abia așteptam să o testez. Și chiar când să ieșim din cabană și să pornim înapoi spre casă, s-a întâmplat asta:

Clip filmat integral cu drona DJI Mavic 2 Pro peste Munții Bucegi. Setează rezoluția 4K, pune-l în fullscreen și bucură-te de spectacolul pe care-l face natura!

Aici am rămas fără cuvinte. Filmam, mă uitam pe ecranul telefonului și nu îmi venea să cred că e real ce văd. Pur și simplu vedeam dintr-o dată peisajul pe lângă care am trecut ca prin vis, pe care nu-l zărisem de loc și care acum ni se dezvăluia în totalitate.

Iar ăsta-i farmecul muntelui, pe care nu ai cum să nu-l simți ca pe o trăire absolut unică.

În video ai putut vedea superbele formațiuni ale Colților Morarului, Valea Cerbului, Mecetul Turcesc, Curmătura Văii Cerbului, Pintenul Obârșiei, Vârful Coștilei și Valea Coștilei.

Suntem convinși că traseul e spectaculos și pe timp de iarnă, motiv pentru care plănuim să-l refacem atunci când vremea va fi prielnică.

Pe data viitoare, dragi prieteni munțomani! Sperăm că v-a plăcut și acest epsiod #DeasupraMuntilorRomaniei.

Fotografiile aeriene surprinse pe parcursul traseului spre Vârful Omu