Munții Piatra-Craiului sunt unii dintre cei mai spectaculoși din țara noastră și sunt cu adevărat unicii. Nu sunt cei mai întinși și nici cei mai înalți. Se remarcă însă prin forma, structura și culoarea crestei lor. Albul calcaros, pereții abrupți și potecile în gust sunt doar câteva dintre lucrurile caracteristice acestui masiv. Dacă mai pui la socoteală și faptul că prin toată piatra asta mai cresc și foarte mule plante, deja nu îți vine să crezi că vorbim de ceva real și nu de un peisaj utopic. Că tot veni vorba de plante, știai că aici crește o specie unică în lume? E vorba de Garofița Pietrei-Craiului, pe care o vei vedea în fotografiile din acest articol.

Am revenit în Munții Piatra-Craiului după un an de la ultima tură aici și după doi ani de la călătoria care ne-a învățat cele mai multe lecții despre munte. Anul trecut am urcat până la Refugiul Grind ca să fotografiem spectacolul brândușelor și al ghioceilor, iar acum doi ani am ajuns tocmai până pe Vârful Ascuțit. Vremea atunci n-a fost de partea nostră, așa că n-am reușit să surprindem atât cât ne-am fi dorit din frumusețea acestui munte. Scenariul cu vremea rea părea să se repete și de această dată, doar că norocul a fost de partea noastră.

Traseu de o zi spre Vârful La Om

Satul Peștera – Șaua Joaca – Refugiul Grind – Vf. La Om

Marcaj: Cruce roșie până în zona La Table și apoi Bandă Roșie până pe vârf / Distanță (dus-întors): 21 km / Timp de mers(dus-întors): 7 ore și 30 de minute

Traseul începe din Satul Peștera, imediat după pensiunea Casa Folea. Primii kilometri din traseu sunt pe un drum forestier vechi și servesc drept încălzire pentru urcarea mai serioasă care va începe abia din zona Refugiului Grind. Începutul traseului îți va da șansa să faci câteva fotografii frumoase Culoarului Rucăr-Bran, dar și Bucegilor, asta dacă nu vor fi acoperiți de noi, cum ni s-a întâmplat nouă acum.

Până în Șaua Joaca nu ai decât un singur urcuș care să-ți solicite picioarele, dar nici pe acesta nu-l vei simți prea tare. Odată ajuns în șa, masivul începe să se dezvăluie în fața ta, iar ție nu îți va veni să crezi că în următoarele 3 ore vei fi chiar pe creastă, mai precis în cel mai înalt punct al ei.

Nici nu apuci bine să privești muntele, că începe coborârea relaxantă spre zona La Table, o intersecție de trasee. De aceea și marcajul până aici este reprezentat de crucea roșie: simbolul crucii este folosit pentru astfel de trasee, de intersecție. De aici urmezi marcajul bandă roșie, care urcă până pe Vârful La Om.

Urcarea începe să se intensifice la vreo 15 minute din acest punct, iar efortul susținut te va face să îți dorești o pauză scurtă când ajungi la Refugiul Grind. Această ultimă bucată până la refugiu constă într-un urcuș prin pădure, iar apoi pe o pajiște abruptă care pare că aduce creasta Craiului tot mai aproape de tine. Vezi aici filmul traseului dintre satul Peștera și Refugiul Grind.

După o pauza de la refugiu ne-am reluat urcarea spre vârf. Doar că natura începea să își arate capriciile, iar vremea să se înrăutățească. Prognoza de dimineață ne arăta șanse mici de ploaie în zona prânzului, însă norii s-au grăbit și începeau deja să acopere întreaga creastă a masivului de la ora 10:30, când ne aflam la refugiu. Îmi imaginam cum vom ajunge pe creastă și nu vom vedea nimic nici de această dată, așa cum am pățit cu doi ani în urmă.

Am continuat să urcăm cu o doză mică-mică de optimism, dar care s-a dovedit a fi suficientă într-un final. Pentru că muntele știe să îți ofere momente pe care să nu le poți uita niciodată. Dar până la aceste momente, continuăm cu povestea urcușului printre nori, care după vreo 40 de minute de mers pe pajiște alpină schimbă terenul cu unul specific Pietrei-Craiului. De aici urci pe o zonă de grohotiș, printre pietre mai mici sau mai mari, mai mult sau mai puțin stabile. Printre pietrele acestea vei găsi și cele mai frumoase și colorare plante, printre care și Garofița Pietrei-Craiului, despre care povesteam la începutul articolului.

În cazul unor astfel de urcări e recomandat să păstrezi distanță între tine și ceilalți coechipieri de drumeție. Pot fi dislocate pietre (caz în care strigi „Piatră!”, în așa fel încât să-i avertizezi pe ceilalți) care să îi lovească pe cei din spate. Poți să și aluneci dacă nu ești atent, așa că distanța este o bună măsură de precauție.

Urci pe același teren și în același ritm aproape o oră, până ajungi pe creastă și pe Vârful La Om, punctul de referință al masivului. De aici se împarte muntele în cele două segmente: Creasta Nordică (spre Vf. Ascuțit) și Creasta Sudică (spre Șaua Funduri).

Odată ajunși aici: SURPRIZĂ! Norii printre care am urcat noi erau doar pe acea parte a masivului. În partea opusă aproape că nici nu existau. Drept urmare, nu ne-am oprit de fotografiat și filmat timp de două ore cât am stat pe vârf, între reprize cu „white out” complet (cu norul printre noi) și cu priveliști senine aproape în totalitate.

Priveliștile spectaculoase le vei vedea în imaginile care urmează și care vorbesc de la sine, atât fotografiile, cât și filmările aeriene.

Așa a arătat una dintre cele mai tari experiențe trăite de noi pe munte. Până acum. Am încheiat a 26-a călătorie #DeasupraMuntilorRomaniei cu o bucurie enormă și o energie aparte, care va rămâne în noi cel puțin până la următoarea urcare pe munte. Înainte de a vă arăta și filmul călătoriei, vă invităm să vedeți și seria de fotografii realizate cu telefonul OPPO Reno3Pro 5G, partener pe traseele pe care le parcurgem în acest proiect.

Și acum, iată filmul acestui episod. Un adevărat spectacol al naturii!

Finalul zilei a venit în timpul unui apus magic, așa că am profitat de cadrul special pentru a face câteva fotografii mașinii partenerului de mobilitate al proiectului, OnlineAuto24.ro.

Până pe data viitoare vă dorim călătorii frumoase în munții țării noastre! Dacă aveți nevoie de inspirație în alegerea traseelor, puteți arunca pe lista de trasee parcurse de noi prin munții României.