Buila-Vânturarița este locul în care revenim mereu cu drag. E a treia oară când ajungem aici (prima călătorie: traseu circuit între Schitul Pahomie, creastă și Schitul Pătrunsa; a doua călătorie: iarna spre Curmătura Builei), iar de această dată ne propusesem să fotografiem peisajul de toamnă. Pădurea de foioase de la poalele munților, prin care este o mare parte din trasee, se colorează cu totul, iar priveliștile create sunt de-a dreptul minunate. Ținând cont că toamna ziua e mai scurtă, am decis să facem doar o parte din traseul circuit făcut în vară, și anume de la Schitul Pahomie până pe Vârful Vânturarița Mare, la 1.885m. Așa am și avut timp să parcurgem traseul dus-întors, dar și să facem câteva fotografii dragi nouă.

Traseul l-am descris în totalitate în primul articol, însă îl vom relua și aici, cu mențiunile legate de parcurgerea sa în acest anotimp. Înainte să începem, vom face două observații utile legate de acest traseu:

• Distanța de la Schitul Pahomie până la Vf. Vânturarița Mare este de 6km, iar diferența de nivel de peste 1.100m. Parcurgerea unei diferențe de nivel de 1.100m în 6km indică un traseu abrupt, o urcare aproape continuă. În comparație, în Masivul Cozia, am parcurs 1.300m diferență de nivel în 13km, iar panta a fost semnificativ mai lină. Raportul dintre diferența de nivel și lungimea traseului e un bun indicator pentru gradul de dificultate al oricărei ture pe munte.
• Acest traseu (Schitul Pahomie – Șaua Ștevioara – Vf. Vânturarița Mare) este un traseu interzis iarna. Și nu degeaba e așa. La ieșirea din pădure, traseul prezintă porțiuni abrupte, zone de curbă de nivel cu deschidere mare, care pot fi periculoase pe depuneri mari de zăpadă, putându-le disloca. Problema nu e doar iarna, însă, ci și toamna târziu ori primăvara la început, când roua, bruma ori ploile dese pot face ca anumite porțiuni să fie alunecoase. Astfel că e nevoie de atenție sporită și în această perioadă, de exemplu. Noi am întâlnit porțiuni alunecoase și am fost nevoiți, pentru siguranța noastră, să ocolim anumite zone din traseu, pentru o „aderență” mai mare.

Acum că am făcut aceste precizări, să pornim la drum pe cel mai scurt traseu spre creasta masivului.

Cel mai scurt traseu către creasta Masivului Buila-Vânturarița

Schitul Pahomie – Șaua Ștevioara – Vârful Vânturarița Mare și/sau Vârful Buila

Așa cum ziceam și în articolul despre traseul complet, porțiunea de drum neasfaltat până la Schitul Pahomie este de circa 10 kilometri, însă poate fi parcursă (nu iarna) de orice mașină, cu puțină atenție în anumite zone, acolo unde sunt denivelările puțin mai mari. Între 30 de minute și o oră poate dura mersul cu mașina pe porțiunea aceasta. Pe măsură ce te apropii de schit poți căuta un loc de parcare. În weekend e destul de aglomerat la mănăstire, așa că fii atent să nu parchezi în așa fel încât să încurci.

Traseul efectiv începe câteva sute de metri mai sus de mănăstire, iar traseul care trebuie urmat este cu marcajul PA – Punct Albastru. Spre deosebire de tura de anul trecut, de această gată am găsit traseul complet remarcat. Suntem siguri că a fost un efort mare din partea administratorilor parcului, a echipajelor Salvamont ori a voluntarilor. Vei găsi marcaje aproape din copac în copac sau din piatră în piatră mai sus și îți va fi foarte ușor să te orientezi.

Toamna e o feerie să fii pe acest traseu. Pădurea deasă, coroanele colorate ale copacilor, covorul de frunze care acoperă orice urmă de pe potecă, fac ca peisajul să fie cu adevărat spectaculos. Totuși, grijă la pași. Sub covorul de frunze sunt pietre, crengi, rădăcini ale copacilor, care pot contribui rapid la o accidentare. Cu privirea și pașii atenți atât la peisaj, cât și la potecă, experiența va fi una tare frumoasă.

Până la primul luminiș, acolo unde vei găsi și o veche stână, utilă ca adăpost în caz de vreme rea, vei urca preț de o oră, mai mult sau mai puțin abrupt. De aici însă, gradul de înclinație crește puțin și vei simți asta în pauzele mai dese pe care vei dori să le iei. De la stână mai urci preț de 20 de minute prin pădure, apoi ieși într-o vale care îți va oferi o priveliște frumoasă spre întreg parcul național, dar și spre Masivul Cozia. Pe măsură ce urci, pietrele și stâncile vor fi mai dese, așa că ele îți vor ține companie până pe creastă.

Încet-încet o să începi să vezi și alte masive. De pe acest versant, pe vreme bună, poți vedea Munții Făgăraș, Masivul Cozia, formațiunea Iezer-Păpușa ori Bucegii.

Înconjurat de așa repere, urcarea va părea puțin mai ușoară. Nu mai e mult până să ajungi în zona de creastă, în Șaua Ștevioara, acolo unde te așteaptă o întindere mare de „drept”, numai bună pentru relaxarea mușchilor. Poți lua aici o pauză și să admiri peisajul, iar apoi, în funcție de timp, să te gândești în ce direcție să o apuci. Ai trei variante: fie urci pe Vf. Vânturarița Mare (în dreapta, din momentul în care ajungi în platou, urcare de 30min), fie urci pe Vf. Buila (în stânga, urcare tot de 30min), fie le faci pe ambele. Dar doar dacă ai timp și estimezi că efortul e unul adecvat pregătirii tale. Orice variantă ai alege, te vei putea bucura din plin de frumusețea deloc mică a celui mai mic parc național din țara noastră. Atenție doar să îți mai lași timp pentru coborâre, căci în pădure poate fi mai dificil de mers (dacă nu ai experiență) după apusul soarelui.

Informații tehnice despre traseu

Marcaj: PA – Punct Albastru / Distanță (dus-întors): 12,5 km / Timp de mers (dus-întors): aprox. 5 ore / Diferență de nivel cumulată: 1.100m/ Grad de dificultate: mediu, urcarea continuă poate fi solicitantă / Punctul de pornire pe traseul (mașina poate fi parcată până și lângă mănăstire)

Prognoza meteo pentru următoarele zile

Zbor peste Munții României (#DeasupraMuntilorRomaniei) este un proiect realizat de Dragoș Asaftei și oferit de AQUA Carpatica. Partener de mobilitate: BavariaOnline