De la sud la nord, din Drobeta Turnu Severin și până în Putna, Via Transilvanica unește regiunile țării printr-un traseu spectaculos, desfășurându-se pe 950 de kilometri de traseu prin munții Carpați.

Ne doream să ajungem pe Via Transilvanica încă de anul trecut, când primii 100 de kilometri de marcaj erau finalizați pe raza județului Bistrița-Năsăud. Până la finalul lui 2019, se estimează a fi marcați, în total, aproximativ 400 de kilometri din cei 950.

Raiffeisen Bank este unul dintre susținătorii acestui proiect încă de la început, contribuind la marcarea și realizarea efectivă a traseului.

Străbătând munții României, am trăit experiențe care ne-au făcut să ne simțim norocoși că am descoperit această pasiune în urmă cu câțiva ani. Întâlnirile cu alți iubitori de munte, priveliștile, întâmplările, traseele, toate te determină să îți dorești să revii rapid pe munte.

Ai nevoie de ele ca să înțelegi iubirea pentru drumeții, iar Via Transilvanica va veni în ajutorul tău exact în acest punct. Traseele nu sunt dintre cele mai dificile, ba chiar pot fi parcurse în condiții de siguranță de orice persoană cu voință, și ele străbat nu doar dealuri și munți, ci și sate, cetăți, biserici, trecându-te prin multe dintre bogățiile culturale ale zonelor.

Primii kilometri pe #DrumulCareUnește

Ajunși în Bucovina, acolo unde am străbătut o parte din traseele Munților Călimani, ne-am întâlnit și cu prima porțiune pe care aveam să o parcurgem pe Via Transilvanica. „Bucata” aleasă de noi pornește din Vatra Dornei și ajunge până în Poiana Negrii, are 20.6 kilometri și poate fi parcursă în aproape 8 ore.

Traseul pornește de la sediul Salvamont din Vatra Dornei, urcă pe lângă telescaun, străbate dealuri cu păduri bogate și priveliști frumoase, trece prin Dorna Candrenilor, iar în final ajunge în satul Poiana Negrii.

Noi am străbătut prima jumătate din traseu, 10 kilometri, dat fiind că aveam mașina parcată în Vatra Dornei. Pentru următoarea porțiune parcursă din Via Transilvanica ne vom organiza în așa fel încât să dormim cu cortul sau la pensiunile de pe traseu, iar la întoarcerea către mașină să alegem un punct de unde să putem lua un autobuz sau alt mijloc de transport în comun. Așa ne vom putea bucura din plin de farmecul locurilor atinse de fiecare porțiune de traseu.

Spre deosebire de traseele montane cu care suntem obișnuiți, parcurgerea Via Transilvanica e cu atât mai simplă. Există un singur marcaj, logo-ul proiectului, pus suficient de des pe copaci, pietre, garduri, iar din kilometru în kilometru găsești câte o bornă frumos sculptată, cu câte un simbol reprezentativ pentru traseu.

Revenind la traseul parcurs, pentru noi a fost ca o călătorie în cămara cu bunătăți. Primii kilometri au fost presărați cu multe tufe de zmeură, mure și afine, toate proaspete, coapte și absolut delicioase. Moș Martin nu le explorase încă, așa că am profitat noi de câteva guri de energie, numai bune pentru cei 20 de kilometri pe care urma să-i contabilzăm la final de zi.

Pauzele de masă îmbibate cu fructele de pădure, chiar sub traseul telescaunului, i-au făcut pe cei care au ales varianta mai ușoară să fie invidioși pe noi. „Ia uite, au găsit mure!”, „Mami, noi de ce n-am mers ca ei ca să mâncăm afine?”, „Poftă mare!”, auzeam din când în când. Asta pe lângă toate încurajările primite constant.

Cred că ăsta e unul dintre avantajele modului în care e gândit traseul Via Transilvanica. Deși te duce și în „pustiu”, în inima pădurilor ori pe coamele dealurilor, te aduce și prin zone populate, locuite, ori la stâne, spre exemplu, unde sigur vei avea parte de experiențe inedite. În sensul bun, desigur.

Noi am trecut acum pe lângă o stână pregătită să primească turiști. Un popas aici după câteva ore de traseu e divin! L-am ratat, însă, că din urmă venea ploaia și ne doream să ajungem măcar până la jumătatea traseului, așa cum ne propusesem.

Ne-am întors după aproape 7 ore în Vatra Dornei, dornici să revenim cât mai rapid pe Via Transilvanica. Dorința noastră e ca în următoarele 12 luni să parcurgem cel puțin 150 de kilometri din traseul care străbate toată Transilvanica și care unește nordul cu sudul țării, o premieră la noi în țară și, cu siguranță, un adevărat punct de atracție în următorii mulți ani.

Până la următoarea călătorie, iată galeria completă de imagini surprinse între Vatra Dornei și mijlocul traseului spre Poiana Negrii, alături de câteva secvențe aeriene filmate din dronă.

Pe data viitoare!