Dragoș: Prima întâlnire cu fotografia am avut-o în vara lui 2008 când, întâmplător, am surprins imaginea unui apus spectaculos. După ce încercasem până atunci o mulțime de alte lucruri – înot, muzică (pian, vioară și chitară), desen – nu simțisem în niciunul aceeași bucurie pe care am regăsit-o în fotografie. Pe măsură ce am început să învăț ce înseamnă să fotografiezi, mi-am construit și visurile pentru care urma să lupt. Cel mai important dintre ele: să zbor și să fotografiezi.

Așa s-a făcut ani mai târziu, am reușit să zbor și să fotografiez pentru prima oară. Nu o să pot uita niciodată emoția trăită pe durata celor două ore de zbor. Niciodată. Câteva luni mai târziu, după ce simțeam și mai mult nevoia să fotografiez din zbor diverse locuri, am început proiectul Zbor peste Transilvania (2011-2012). Proiectul meu de suflet s-a încheiat cu peste 100 de obiective din Transilvania pe care le-am fotografiat (orașe, cetăți, munți), mai bine de 80 de ore de zbor cu avionul ultraușor și câteva zeci de mii de fotografii de care sunt foarte bucuros și de care s-au bucurat atunci un număr foarte mare de persoane atât din România, cât și de peste hotare.

De la încheierea proiectului am profitat de orice zbor, indiferent dacă era cu un avion de linie ori unul ultraușor, să fac fotografii aeriene. De fiecare dată când mă urc într-un avion, am grijă să am aparatul foto scos din geanta de mână și să fie tot timpul lângă mine. Simt în fotografia aeriană o bucurie specială.

Următorul pas l-am făcut la mijlocul lui 2017, când mi-am cumpărat prima dronă, cu care am început să cutreier țara în lung și în lat și să fotografiez locuri frumoase din zbor. Credeam că va fi diferit, că nu voi simți aceeași emoție ca atunci când zburam cu avionul și fotografiam. Dar nu e deloc așa. Intensitatea emoției e chiar mai mare. Acum eu „sunt” și avionul și camera. Pot fotografia de oriunde, din orice loc, iar asta nu poate decât să mă provoace să scot tot ce e mai bun din ce am în fața camerei. Folosesc un ceas care-mi măsoară pulsul constant, iar ori de câte ori zbor cu drona, inima depășește des 120 de bătăi pe minut. Și așa e la fiecare zbor.

Am pus cap la cap toate imaginile surprinse și la începutul lui 2018 am pornit acest proiect. Zbor peste Munții României vrea să ne arate și mie, și ție, și străinilor spectacolul munților din țara noastră, locuri minunate care credem că ni se cuvin și pe care, uneori, nu le apreciem așa cum trebuie.